Am prezentat în articolele anterioare atât analiza fundamentală cât şi analiza tehnică. Cred că acum ar fi util să facem o comparaţie între cele două metode să vedem care sunt avantajele şi dezavantajele fiecăreia şi să aflăm care este cea mai bună abordare.
Analiza tehnica
Avantaje:
- Analiza tehnică odată însuşită este uşor de utilizat şi de adaptat diferitelor instrumente financiare. Ea poate fi folosită atât pentru acţiuni şi obligaţiuni, cât şi pentru instrumentele derivate sau piaţa Forex. Ea se concentrează doar pe grafice şi pe evoluţia din trecut a preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a estima ce se va întâmpla;
- Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica destul de precis momentul când să intrăm sau să ieşim de pe un instrument, ceea ce analiza fundamentală nu poate face;
- Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai restrâns de informaţii decât analiza fundamentală;
- Poate fi utilizată pe intervale de timp variate, de la graficele intraday la cele anuale.
Dezavantaje:
- Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un emitent este în dezechilibru financiar, dacă este implicat în procese sau proceduri de insolvenţă sau şi mai rău dacă urmează să intre în faliment;
- Analiza graficului poate oferi uneori semnale întârziate, indicând un trend după ce acesta s-a format, investitorul pierzând, momentul propice de a intra sau de a ieşi de pe un instrument;
- Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind subiectivă deoarece acelaşi grafic poate fi interpretat diferit de persoane diferite, bazându-se totuşi pe raţionamente corecte.
Analiza fundamentală
Avantaje:
- Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta instrumentele în care doreşte să investească, ea fiind mult mai complexă decât analiza tehnică;
- Principalul avantaj al analizei fundamentale este că ne arată modalitatea în care se fundamentează valoarea unui instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat. Ea ţine cont de toate evenimentele care pot influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o imagine fidelă asupra instrumentului analizat.
Dezavantaje:
- Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o investiţie;
- Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a ajunge la o concluzie;
- Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi este diferită pentru diferite tipuri de instrumente financiare, ea neputându-se adapta de la un instrument la altul;
- Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” pe termen lung şi nu o modifică chiar dacă tendinţa pieţei s-a schimbat;
- Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercitiu financiar pentru a vedea dacă situaţia companiei s-a schimbat şi dacă mai păstram sau nu activul respectiv în portofoliu.
Analiştii tehnici pleacă de la premiza că graficul include toate informaţiile necesare tranzacţionării cum ar fi informaţiile financiare, ştirile economice şi politice, raportul dintre cerere şi ofertă şi sentimentul pieţei, de aceea ei diminuează importanţa analizei fundamentale şi consideră ca analiza tehnică, singură, poate fi folosită eficient în luarea deciziilor de investire.
Totuşi am văzut deja că ambele metode au atât avantaje cât şi dezavantaje. Astfel că pentru a beneficia de avantajele ambelor metode de evaluare a instrumentelor financiare şi pentru a diminua din dezavantajele acestora concluzia este evidentă, le folosim pe amândouă chiar dacă suntem fundamentalişti convinşi sau tehnicieni hotărâţi.
Analiza fundamentală ne spune ce titluri să includem în portofoliu în timp ce analiza tehnică ne spune când să le achiziţionăm.
Aceste două condiţii fiind îndeplinite vom păstra titlurile în portofoliu până în momentul în care preţul acestora ajunge în concordanţă cu rezultatele financiare, după care vom folosi din nou analiza tehnică pentu a decide momentul potrivit pentru a renunţa la ele şi a înregistra profit.
Dar ce facem atunci când analiza fundamentală ne spune să cumpărăm şi analiza tehnică să vindem? Abordarea corectă este să aşteptăm acel moment în care cele două tipuri de evaluare se corelează şi ne dau aceleaşi semnale.
Pentru investitorii începători nu este recomandat să achiziţioneze titluri pe trend descendent, de aceea aşteptăm să ia sfârşit trendul descendend şi iniţiem operaţiunea pe schimbarea de trend şi astfel vom putea achiziţiona instrumentele financiare la un preţ mai bun.
În concluzie, recomandarea este să combinăm cele doua metode de analiză pentru a maximiza randamentele şi pentru a obţine rezultate cât mai bune.
Personal mă pot caracteriza ca fiind un fundamentalist convins, dar niciodată nu închei o analiză fară a mă uita şi pe graficul evoluţiei titlului pe perioada analizată.
Tu care crezi că este cea mai bună abordare?
Despre Autor: economist, pasionată de piaţa de capital şi educaţia financiară. Fire activă şi curioasă, îmi place să mă autoperfectionez şi să mă implic în proiecte de dezvoltare personală şi profesională şi vreau să vă provoc sa descoperim tainele pieţei de capital împreună! Te invit să învăţăm mai multe despre educaţia financiară pe abcdarfinanciar.ro.
