Valoarea reziduală este valoarea estimată a unui activ fix la sfârșitul contractului de închiriere sau la sfârșitul vieții sale utile. Ca regulă generală, cu cât durata de viață utilă sau perioada de închiriere a unui activ este mai mare, cu atât valoarea reziduală este mai mică.
De exemplu, dacă se închiriază o mașină timp de trei ani, valoarea reziduală este cât valorează după trei ani.
Tot în acest exemplu, valoarea reziduală este determinată de banca care emite contractul de închiriere și se bazează pe modele anterioare și previziuni viitoare. Împreună cu rata dobânzii și impozitul, valoarea reziduală este un factor important în determinarea plăților de închiriere lunară a mașinii.
În proiectele de bugetare a capitalului, valorile reziduale reflectă valoarea de vânzare a activului după utilizarea sa de către companie sau odată ce fluxurile de numerar generate de activ nu mai pot fi prognozate cu exactitate.
Valoarea reziduală are semnificații diferite în domenii diferite.
În calculele investițiilor, valoarea reziduală este diferența dintre profit și costul capitalului. În contabilitate, capitalul propriu este stabilit de valoarea reziduală, după deducerea datoriilor.
