O valoare istorică sau un cost istoric este o măsură a valorii utilizate în contabilitate în care valoarea unui activ în bilanț este înregistrată la costul inițial atunci când este achiziționată de către companie. În conformitate cu principiul costurilor istorice, majoritatea activelor trebuie înregistrate în bilanț la costul lor istoric, chiar dacă au crescut semnificativ în timp. Însă, nu toate activele sunt deținute la costul istoric.
În plus, în conformitate cu conservatorismul contabil, amortizarea activelor trebuie să fie înregistrată pentru a ține cont de uzura activelor de lungă durată.
Activele fixe, cum ar fi clădirile și utilajele, vor înregistra în mod regulat deprecieri pe durata de viață utilă a activului. În bilanț, amortizarea anuală este acumulată în timp și înregistrată sub costul istoric al unui activ.
Scăderea amortizării acumulate din costul istoric are ca rezultat o valoare netă a activului net, asigurând o supraestimare a valorii adevărate a unui activ.
O dată cu deprecierea activelor, valoarea justă de piață a unui activ a scăzut sub ceea ce este listat inițial în bilanț.
O taxă de depreciere a activelor este un cost tipic de restructurare, deoarece companiile reevaluează valoarea anumitor active și fac schimbări de afaceri.
