O piață emergentă este o țară care are unele caracteristici ale unei piețe dezvoltate, dar care nu satisface standardele pentru a fi denumită piață dezvoltată.
Aceasta include țările care pot deveni piețe dezvoltate în viitor sau au fost în trecut. Termenul de „piață de frontieră” este utilizat pentru țările în curs de dezvoltare cu piețe de capital mai mici, mai riscante sau mai nelocuite decât „emergente”. Economiile Chinei și Indiei sunt considerate cele mai mari piețe emergente.
Țările clasificate drept economii cu piață emergente sunt cele care prezintă caracteristicile unei piețe dezvoltate.
Pe măsură ce o economie de piață emergentă progresează, ea devine de obicei mai integrată cu economia globală, așa cum este demonstrat de creșterea lichidității pe piețele datoriei locale și de capitaluri proprii, volumul comercial crescut și investițiile străine directe și dezvoltarea internă a instituțiilor financiare și de reglementare moderne.
În mod critic, o economie de piață emergentă trece de la o economie cu venituri reduse, mai puțin dezvoltată, adesea preindustrială către o economie industrială modernă, cu un nivel de viață mai ridicat.
Investitorii caută piețele emergente pentru perspectiva unor rentabilități mari, întrucât adesea experimentează o creștere economică mai rapidă, măsurată de PIB.
Cu toate acestea, alături de randamente mai mari, de obicei, există un risc mult mai mare.
Riscul investitorilor în economiile de piață emergente poate include instabilitate politică, probleme de infrastructură internă, volatilitatea valutară și echitate nelegală, deoarece multe companii mari pot fi în continuare „administrate de stat” sau private. De asemenea, bursele locale nu pot oferi piețe lichide investitorilor externi.
