Devalorizare înseamnă reducerea oficială a valorii monedei naționale în raport cu aurul sau cu valutele străine.
O monedă suferă o devalorizare când autoritățile monetare decid să-i scadă cursul de schimb în raport cu o monedă de referință sau cu un coș monetar. Contrarul devalorizării este „reevaluarea”, decisă și ea de autoritățile monetare.
Acest termen nu trebuie confundat cu ”deprecierea” care este scăderea valorii valutare în comparație cu alte valori de referință valutare importante datorate forțelor pieței.
Când valoarea monedei scade pe piața valutară, fără o decizie oficială, se vorbește de o depreciere, contrariul fiind o apreciere.
Procesul de devalorizare tinde să facă moneda străină mai scumpă decât moneda locală.
Cauzele devalorizarii pot fi: recesiune, deficit comercial, emisiune de monedă de către banca centrală.
Când se vorbește de o devalorizare, trebuie avute în vedere și efectele ei pe termen scurt sau mediu. Efectul pe termen scurt presupune că scăderea valorii monedei naționale face să crească prețul și valoarea importurilor efectuate în alte monede.
Pe termen mediu, pot scădea prețurile produselor exportate de țară și se permite creșterea cantităților vândute în străinătate, în timp ce creșterea prețurilor produselor importate incită să se importe mai puține produse, cu excepția produselor dificil de diminuat, cum sunt materiile prime strategice (uraniu, staniu, zinc etc.).
