Investiția pasivă este o strategie de investiții pentru maximizarea rentabilităților prin minimizarea cumpărării și vânzării. Indicele care investește într-o strategie comună de investiții pasive, prin care investitorii achiziționează un reper reprezentativ, cum ar fi indicele S&P 500, și îl mențin pe un orizont îndelungat.
Metodele de investiții pasive încearcă să evite comisioanele și performanțele limitate care pot apărea cu tranzacționarea frecventă. Obiectivul investiției pasive este de a construi bogăția treptat.
Cunoscută și sub numele de strategie de cumpărare și deținere, investiția pasivă înseamnă cumpărarea unei garanții pentru a o deține pe termen lung.
Spre deosebire de comercianții activi, investitorii pasivi nu încearcă să profite de fluctuațiile prețurilor pe termen scurt sau de calendarul pieței.
Presupunerea de bază a strategiei de investiții pasive este că piața înregistrează profituri pozitive în timp.
Încercările de investiții pasive de a reproduce performanța pieței prin construirea de portofolii bine diversificate de investitii unice, care, dacă sunt făcute individual, ar necesita cercetări ample.
Introducerea fondurilor index în anii ’70 a făcut mult mai ușoară obținerea de profituri în conformitate cu piața. În anii 90, fondurile tranzacționate pe schimburi sau ETF-uri, care urmăresc indicii majori au simplificat procesul și mai mult, permițând investitorilor să tranzacționeze fonduri cu indicele de parcă ar fi stocuri.
Menținerea unui portofoliu bine diversificat este importantă pentru investițiile de succes, iar investițiile pasive prin indexare reprezintă o modalitate excelentă de a realiza diversificarea.
Fondurile de indici răspândesc riscul în mare parte în deținerea tuturor, sau un eșantion reprezentativ al valorilor mobiliare din valorile de referință ale acestora.