Inflația este o creștere susținută a nivelului general al prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie într-o perioadă de timp.
Când nivelul general al prețurilor crește, fiecare unitate de monedă cumpără mai puține bunuri și servicii. În consecință, inflația reflectă o reducere a puterii de cumpărare pe unitatea de bani – o pierdere a valorii reale în mediul de schimb și unitatea de cont din economie.
Măsura comună a inflației este rata inflației, modificarea procentuală anualizată într-un indice general al prețurilor, de obicei indicele prețurilor de consum, în timp.
Este creșterea constantă a nivelului general al prețurilor în care o unitate de monedă cumpără mai puțin decât a făcut-o în perioadele anterioare. Adesea exprimată în procente, inflația indică o scădere a puterii de cumpărare a monedei unei națiuni.
Această pierdere a puterii de cumpărare are un impact asupra costului general al vieții pentru publicul larg, ceea ce duce la o decelerare a creșterii economice.
Opinia consensuală a economiștilor este că inflația susținută se produce atunci când oferta de bani a unei țări depășește creșterea economică.
Pentru a combate acest lucru, autoritatea monetară adecvată a unei țări, precum banca centrală, poate măsurile necesare pentru a menține inflația în limitele permise și pentru a menține economia funcționând fără probleme.
Inflația se măsoară într-o varietate de moduri, în funcție de tipurile de bunuri și servicii considerate și este opus deflației, ceea ce indică o scădere generală a prețurilor pentru bunuri și servicii atunci când rata inflației scade sub 0%.