Deflația este un fenomen economic care reprezintă opusul inflației, caracterizat prin scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor și se manifestă pe fondul unui nivel scăzut de capital, de lichidități.
Astfel, prețurile bunurilor și serviciilor scad, pentru că potențialii cumpărători nu au bani suficienți să cumpere produsele respective. Acest fenomen are consecințe asupra unei economii naționale la fel de grave ca și inflația, poate chiar mai grave. El poate fi determinat, în principal, prin reducerea masei monetare și a creditului.
Fiind un fenomen invers inflației, deflația poate fi folosită ca măsură anti-inflație. Astfel, cele două fenomene, dacă sunt bine implementate, duc la atingerea punctului de echilibru monetar și economic.
Deflația are de multe ori ca efect creșterea numărului șomerilor, întrucât cererea de bunuri și servicii în economie scade, pe fondul deficitului de lichidități. De asemenea, poate fi consecința consolidării economice, creșterii economice, creșterea ratingului de țară. O consecință firească este creșterea monedei naționale în raport cu principalele valute.
Se produce, de obicei, atunci când are loc o producție excesivă, când consumul scade sau atunci când scade cantitatea de bani. Se poate întâmpla, de asemenea, ca urmare a concurenței prea mari și a concentrării pieței.
Starea de deflatie este un semn al recesiunii economice, deoarece descurajează producția, favorizând restrângerea bugetelor companiilor, scăderea salariilor, concedieri, restructurări și creșterea procentului somajului.
În perioadele de deflație, procesele de creditare scad tot mai mult din cauza unui nivel scăzut al capitalului disponibil, al lichidităților. Din acest motiv scad și investițiile. Acest lucru e corelat și cu o scădere a marjei de profit la care investitorii se așteaptă, datorită scăderii prețurilor.
De asemenea, datorită majorării ratelor dobânzilor, crește ponderea creditelor neperformante și a datoriilor, multe persoane și companii putând ajunge în situație de faliment.
