O bancă centrală este o instituție financiară care are control privilegiat asupra producției și distribuției de bani. În economiile moderne, banca centrală este de obicei responsabilă de formularea politicii monetare și de reglementarea băncilor membre.
Deși unele sunt naționalizate, multe bănci centrale nu sunt agenții guvernamentale și, de aceea, sunt adesea considerate independente din punct de vedere politic.
Cu toate acestea, chiar dacă o bancă centrală nu este deținută legal de guvern, privilegiile sale sunt stabilite și protejate de lege.
Deși responsabilitățile lor variază mult, putem vorbi de 3 mari domenii în care are un rol foarte important. În primul rând, băncile centrale controlează și manipulează oferta națională de bani: emiterea de monedă și stabilirea ratelor dobânzilor la împrumuturi și obligațiuni.
De obicei, băncile centrale cresc ratele dobânzilor pentru a încetini creșterea și a evita inflația; le scad pentru a stimula creșterea, activitatea industrială și cheltuielile consumatorilor. În acest fel, gestionează politica monetară pentru a ghida economia țării și pentru a atinge obiective economice, cum ar fi angajarea deplină.
În al doilea rând, acestea reglementează cât de mult băncile pot împrumuta clienților și cât de mult numerar trebuie să aibă. De asemenea, oferă împrumuturi și servicii pentru băncile unei națiuni și guvernul acesteia și gestionează rezervele valutare.
O bancă centrală, de asemenea, este și un creditor de urgență pentru băncile comerciale aflate în dificultate și alte instituții, și uneori chiar si pentru guvern.
Achiziționând obligații privind datoriile guvernamentale, de exemplu, banca centrală oferă o alternativă atractivă din punct de vedere politic la impozitare atunci când un guvern trebuie să crească veniturile.
