Șomajul apare atunci când o persoană care caută activ un loc de muncă nu este în măsură să găsească un loc de muncă. Cea mai frecventă măsură a șomajului este rata șomajului, care este numărul șomerilor divizat la numărul de persoane din forța de muncă.
Este un indicator economic esențial, deoarece semnalează capacitatea persoanelor apte de muncă de a obține cu ușurință un loc de muncă pentru a contribui la producția economică.
Economia cu șomaj ridicat are un randament mai mic. În plus, șomajul ridicat și persistent poate semnala suferințe grave într-o economie și poate duce chiar la tulburări sociale și politice.
Pe de altă parte, o rată scăzută a șomajului înseamnă că economia este mai probabil să producă la aproape întreaga capacitate, maximizând producția și stimulând creșterea salariilor și creșterea nivelului de trai în timp. Cu toate acestea, șomajul extrem de scăzut poate fi, de asemenea, un semn de precauție pentru economie și pentru companii ca au nevoie de forță de muncă suplimentară.
Economiștii împart șomajul în mai multe categorii diferite. Cele două mari categorii de șomaj sunt șomajul voluntar și involuntar. Când șomajul este voluntar, înseamnă că o persoană și-a părăsit de bună voie locul de muncă în căutarea unui alt loc de muncă.
Când este involuntar, înseamnă că o persoană a fost concediată sau concediată și trebuie să caute acum un alt loc de muncă.
Analizand mai profund, putem vorbi și de o altă clasificare: cel determinat de conjunctura economică în perioade de recesiune, somajul sezonier – atunci când munca sezonieră nu este solicitată, șomajul cronic – este o formă de șomaj care apare indiferent de starea economiei și are mai multe cauze.
Câteva dintre ele sunt: calificarea insuficientă sau necorespunzătoare a forței de muncă, oferta salarială mică, evoluția tehnologiei și altele.