O poziție investițională este valoarea unei garanții, a unei mărfuri sau a unei monede care este deținută de o persoană fizică, un dealer, o instituție sau altă entitate fiscală.
Acestea vin în două tipuri: poziții scurte, care sunt împrumutate și apoi vândute și poziții lungi, care sunt deținute și apoi vândute.
În funcție de tendințele pieței, mișcări și fluctuații, o poziție poate fi profitabilă sau neprofitabilă. Restabilirea valorii unei poziții care să reflecte valoarea curentă reală pe piața deschisă este menționată în industrie drept „marcaj la piață”.
Pozițiile pot fi speculative sau consecința firească a unei anumite afaceri. Speculatorul valutar va deține poziția speculativă până când va decide să o lichideze, asigurând un profit sau limitând o pierdere.
Pentru a se feri de fluctuațiile valutare, își poate filtra veniturile printr-o poziție de compensare, numită „acoperire”.
