Lichiditatea descrie gradul în care un activ sau o garanție poate fi cumpărată sau vândută rapid pe piață la un preț care reflectă valoarea sa intrinsecă. Cu alte cuvinte: ușurința convertirii acesteia în numerar.
Numerarul este considerat cel mai lichid activ, în timp ce activele corporale, cum ar fi bunurile imobiliare, artele plastice și obiectele de colectare, sunt relativ nelichide.
Alte active financiare, de la acțiuni la unități de parteneriat, se încadrează în domeniul lichidității.
Numerarul este considerat standard pentru lichiditate, deoarece poate fi convertit cel mai rapid și mai ușor în alte active.
Lichiditatea pieței se referă la măsura în care o piață, cum ar fi piața de valori sau o piață imobiliară a unei țări, permite achiziționarea și vânzarea activelor la prețuri stabile și transparente.
Piețele imobiliare sunt de obicei mult mai puțin lichide decât piețele bursiere, de exemplu.
Lichiditatea piețelor pentru alte active, cum ar fi instrumente derivate, contracte, valute sau mărfuri, depinde adesea de mărimea lor și de la câte schimburi deschise există pentru a fi tranzacționate.
Lichiditatea contabilă măsoară ușurința cu care o persoană sau o companie își poate îndeplini obligațiile financiare cu activele lichide disponibile – capacitatea de a achita datoriile pe măsură
