O economie de piață este un sistem economic în care deciziile economice și stabilirea prețurilor bunurilor și serviciilor sunt ghidate de interacțiunile cetățenilor și ale companiilor.
Poate exista o anumită intervenție guvernamentală sau o planificare centrală, dar de obicei acest termen se referă la o economie care este mai orientată către piață în general.
Baza teoretică a economiilor de piață a fost dezvoltată de economiștii clasici care au considerat că profitul și stimulentele pieței au ghidat în general deciziile economice pe căi mai productive și mai eficiente decât planificarea guvernamentală a economiei și că intervenția guvernamentală a avut adesea tendința să conducă la ineficiențe economice.
Economiile de piață funcționează folosind forțele ofertei și cererii pentru a determina prețurile și cantitățile adecvate pentru majoritatea bunurilor și serviciilor din economie.
Antreprenorii conștientizează factorii de producție (terenuri, forță de muncă și capital) și îi combină în cooperare cu lucratorii și investitorii, pentru a produce bunuri și servicii pentru consumatori sau alte companii care să cumpere.
Economiile de piață se pot angaja în unele intervenții guvernamentale, cum ar fi fixarea prețurilor, licențiere, cote și subvenții industriale.
Cel mai frecvent, economiile de piață prezintă producția guvernamentală de bunuri publice, adesea ca un monopol guvernamental.
Dar, în ansamblu, economiile de piață se caracterizează printr-o decizie economică descentralizată de către cumpărători și vânzători care tranzacționează afaceri cotidiene.