Investesc de mai mulți ani și, dacă este un lucru pe care l-am învățat în perioada aceasta, este că riscul nu poate fi eliminat din investiții. Poate însă să fie înțeles și, mai ales, gestionat.
De multe ori, atunci când analizăm o investiție, prima întrebare este: ce randament pot obține?
Eu cred că ar trebui să începem puțin diferit: ce risc îmi asum pentru acel randament și ce se întâmplă dacă lucrurile nu ies așa cum mă aștept?
Este o diferență importantă.
Poți să alegi o companie foarte bună și totuși acțiunile ei să scadă. Poți să investești într-un ETF diversificat și să prinzi o perioadă în care piața scade cu 20-30%. Poți să cumperi o proprietate și să ai probleme cu chiriașii sau să descoperi că randamentul real este mult mai mic decât cel calculat inițial.
Riscul există peste tot.
Din punctul meu de vedere, un investitor bun nu este cel care reușește să evite fiecare pierdere. Nici nu cred că este posibil. Este cel care își construiește portofoliul astfel încât o investiție greșită să nu îi distrugă strategia.
Am ales mai jos 5 reguli de management al riscului pe care eu le consider importante indiferent dacă ești la început sau investești deja de mai mulți ani.
1. Nu investi banii de care ai nevoie pe termen scurt
Aici aș începe orice discuție despre risc.
Înainte să investești, trebuie să știi când vei avea nevoie de banii respectivi.
Una este să investești pentru pensie și să ai un orizont de 20-30 de ani și alta este să investești banii pentru avansul unei locuințe pe care vrei să o cumperi anul viitor.
Instrumentul poate fi același. Riscul pentru tine este complet diferit.
Hai să luăm un exemplu simplu.
Ai 10.000 de euro pe care știi că îi vei folosi peste un an și îi investești la bursă. Exact în perioada în care ai nevoie de bani, piața este cu 20% mai jos.
Ai acum aproximativ 8.000 de euro.
Ai două variante: vinzi și accepți pierderea sau amâni obiectivul pentru care aveai nevoie de bani.
Problema nu este neapărat că ai ales o investiție proastă. Problema este că ai ales un instrument care nu se potrivea cu perioada în care aveai nevoie de bani.
De aceea, pentru mine, înaintea portofoliului de investiții vine fondul de siguranță.
Banii pentru cheltuielile curente, fondul de siguranță și sumele despre care știi că vor fi necesare într-o perioadă scurtă nu ar trebui să depindă de ceea ce face bursa luna viitoare.
Cu cât obiectivul este mai îndepărtat, cu atât avem mai mult timp să trecem peste perioadele slabe ale pieței.
2. Ai grijă cât investești într-o singură idee
Poți face o analiză foarte bună și totuși să greșești.
Cred că este una dintre ideile cu care trebuie să ne obișnuim dacă investim în acțiuni individuale.
Nu putem controla rezultatele unei companii, economia, apariția unui competitor sau un eveniment complet neașteptat. Ce putem controla este cât din portofoliu punem în acea investiție.
Să spunem că ai un portofoliu de 100.000 de euro.
Investești 5.000 de euro într-o companie, iar acțiunea scade cu 50%. Pierderea ta este de 2.500 de euro, adică 2,5% din întregul portofoliu.
Nu este un rezultat pe care ni-l dorim, dar portofoliul poate merge mai departe.
Dacă ai fi pus 50.000 de euro în aceeași companie, aceeași scădere de 50% ar fi însemnat o pierdere de 25.000 de euro.
Compania este aceeași. Analiza este aceeași. Scăderea este aceeași.
Ce s-a schimbat? Mărimea poziției.
Aici intervine diversificarea.
Eu nu văd diversificarea ca pe o metodă prin care eliminăm pierderile. Nu putem face asta. O văd mai degrabă ca pe o metodă prin care încercăm să nu depindem foarte mult de o singură companie, de o singură piață sau de o singură idee.
Pentru cine nu vrea să analizeze individual zeci de companii, ETF-urile diversificate pot rezolva o bună parte din această problemă.
Dacă preferi acțiunile individuale, atunci cred că merită să îți pui o întrebare înainte de fiecare achiziție:
Dacă această investiție merge foarte prost, ce impact are asupra întregului meu portofoliu?
Dacă răspunsul este „îmi distruge planul”, probabil poziția este prea mare.
3. Nu lua o decizie financiară doar pentru că primești un bonus
Bonusurile funcționează.
Altfel, companiile nu le-ar mai folosi.
Le vedem la bănci, brokeri, carduri, magazine online și în multe alte industrii. Poți primi cashback, o perioadă cu dobândă mai bună, o acțiune gratuită sau un bonus dacă deschizi un cont.
Nu este nimic greșit în a beneficia de o ofertă.
Problema apare atunci când oferta devine motivul principal pentru care iei decizia.
Același mecanism este folosit foarte mult și în industria jocurilor de noroc. Există, de exemplu, cazinouri cu oferte de bun venit prin care utilizatorii noi primesc diferite beneficii la deschiderea unui cont.
Oferta poate părea atractivă, dar nu schimbă riscul activității respective. Înainte să te uiți la valoarea bonusului, trebuie să înțelegi condițiile și ce presupune de fapt utilizarea lui.
Eu aș aplica exact aceeași regulă și atunci când vorbim despre produse financiare.
Să spunem că brokerul A îți oferă 50 de euro dacă îți deschizi cont.
Brokerul B nu îți oferă nimic.
Dacă alegi brokerul A doar pentru cei 50 de euro, fără să verifici costurile, spread-ul, instrumentele disponibile, reglementarea sau condițiile de retragere, s-ar putea ca bonusul inițial să conteze foarte puțin pe termen lung.
La fel se poate întâmpla cu un depozit bancar care are o dobândă promoțională pentru primele luni sau cu un card care oferă un cashback foarte bun doar în anumite condiții.
Nu spun că trebuie să ignorăm promoțiile. Dacă oricum ai fi ales produsul respectiv, cu atât mai bine dacă primești și un beneficiu.
Dar ordinea ar trebui să fie inversă:
Mai întâi analizezi produsul. Apoi te uiți la bonus.
Nu alegi produsul pentru că există bonusul.
În investiții, aș merge chiar puțin mai departe. Uneori, „bonusul” nici măcar nu este o promoție. Este randamentul foarte mare pe care l-a avut recent un activ.
O acțiune a crescut cu 80% într-un an și dintr-odată toată lumea vrea să o cumpere. Bitcoin crește puternic și apar investitori care nu au avut niciodată criptomonede. Un anumit sector performează foarte bine și începe să apară în tot mai multe portofolii.
Randamentul trecut începe să funcționeze aproape ca o reclamă.
Doar că faptul că un activ a crescut cu 80% înainte ca tu să îl cumperi nu înseamnă că va mai crește cu 80% după ce ai intrat.
De aceea, eu încerc să separ mereu oferta de investiția în sine.
4. Nu analiza randamentul fără să te uiți și la risc
Două investiții pot avea randamente potențiale foarte diferite, dar asta nu înseamnă automat că investiția cu randamentul mai mare este și cea mai bună.
Să spunem că avem două variante.
Prima poate aduce, ipotetic, 7% pe an.
A doua ar putea aduce 15%.
Dacă ne oprim aici, alegerea pare simplă.
Dar dacă pentru acel 15% trebuie să accepți fluctuații foarte mari, posibilitatea unei pierderi de 60-70%, leverage sau chiar riscul de a pierde tot capitalul, discuția se schimbă.
Eu, atunci când analizez un instrument în care aș putea investi, mă uit în principal la trei lucruri: randament, risc și timpul pe care trebuie să îl aloc.
Timpul este o componentă despre care cred că vorbim prea puțin.
Dacă o investiție îmi cere ore întregi de analiză în fiecare săptămână, vine cu un risc foarte ridicat și poate să îmi aducă un randament doar puțin peste un ETF pe care îl pot deține pasiv, pentru mine nu este neapărat o investiție mai bună.
Mai există și costul pe care nu îl vedem într-un tabel Excel: stresul.
Dacă ai construit un portofoliu care te face să verifici prețurile de zece ori pe zi și la fiecare scădere de 5% te gândești dacă ar trebui să vinzi, este posibil să îți fi asumat mai mult risc decât poți duce.
Asta nu înseamnă că portofoliul este greșit pentru toată lumea.
Poate fi pur și simplu greșit pentru tine.
Toleranța la risc este personală. De aceea nu cred că există un portofoliu perfect pentru toți investitorii.
Există însă portofolii pe care le putem păstra inclusiv în perioadele proaste. Iar pentru investițiile pe termen lung, acest lucru contează enorm.
5. Acceptă că vei avea și investiții care nu vor merge bine
Dacă investești suficient de mult timp, vei pierde bani la un moment dat.
Nu neapărat la nivelul întregului portofoliu, dar vei avea acțiuni care scad, momente în care vei cumpăra prea devreme și perioade în care o anumită strategie va performa sub așteptări.
Este normal.
Problema apare atunci când ne construim portofoliul pornind de la ideea că scenariul negativ nu se poate întâmpla.
Dacă o scădere de 20% te-ar face să vinzi toate investițiile, poate că ai prea multe acțiuni în portofoliu pentru toleranța ta la risc.
Dacă falimentul unei singure companii ți-ar afecta serios situația financiară, probabil ai investit prea mult în acea companie.
Dacă trei luni fără venituri te-ar obliga să vinzi din portofoliu pentru a-ți plăti cheltuielile curente, eu m-aș uita mai întâi la fondul de siguranță.
Managementul riscului înseamnă să îți pui aceste întrebări înainte să apară problema.
Este mult mai ușor să decizi cât vrei să ai într-o companie atunci când acțiunea crește liniștit decât atunci când tocmai a scăzut cu 40%.
La fel, este mult mai ușor să construiești un fond de siguranță când ai venituri constante decât după ce ai rămas fără ele.
Managementul riscului nu înseamnă să nu îți asumi niciun risc
Aici cred că merită făcută și o diferențiere.
Soluția nu este să evităm orice investiție care poate scădea.
Dacă obiectivul ar fi eliminarea completă a riscului, probabil am ajunge să ținem toți banii în cash.
Dar și cash-ul are un risc: inflația.
Dacă banii tăi produc constant mai puțin decât rata inflației, puterea lor de cumpărare scade în timp.
De aceea, pentru mine, managementul riscului nu înseamnă eliminarea riscului. Înseamnă să îmi asum riscuri pe care le înțeleg și pe care mi le permit.
Înainte să investești, încearcă să poți răspunde la câteva întrebări simple:
De ce cumpăr această investiție?
Cât timp vreau să o păstrez?
Cât pot pierde?
Ce procent reprezintă din portofoliul meu?
Ce fac dacă scade cu 20%, 30% sau chiar mai mult?
Dacă nu ai răspunsurile, poate merită să mai analizezi investiția înainte să apeși butonul de cumpărare.
Nu putem controla ce va face bursa mâine. Nu putem controla inflația, dobânzile, rezultatele unei companii sau momentul în care apare următoarea criză.
Putem însă controla cât investim, cum ne împărțim banii și cât risc ne asumăm.
Concluzie
Dacă ar fi să reții un singur lucru din acest articol, eu nu aș începe cu întrebarea:
„Cât pot câștiga?”
Aș începe cu:
„Cât pot pierde fără să îmi stric strategia?”
Pentru mine, de aici începe managementul riscului.
Nu trebuie să avem dreptate la fiecare investiție și nici nu trebuie să construim portofoliul perfect. Important este ca o decizie greșită, o companie care nu performează cum ne așteptam sau o perioadă proastă a pieței să nu ne oblige să abandonăm întregul plan.
Pe termen lung vor exista și ani foarte buni, și corecții, și investiții care ne vor surprinde plăcut, și investiții care vor merge mult mai prost decât ne-am imaginat.
Tocmai de aceea eu aș pune managementul riscului înaintea căutării randamentului maxim.
Atenționare: Investițiile implică riscuri. Investește responsabil.
