Cei mai mulți dintre noi nu știm ce strategii de învățare sunt cele mai eficiente pentru noi și probabil principalul motiv este acela că am crescut cu impresia că învățarea nu trebuie învățată, existând o singură cale de memorare, care nu poate definită în termeni concreți.
Dacă te afli într-o perioadă în care treci printr-un studiu pe care îl priveșți ca pe o provocare, dar și dacă doar eșți de părere că în viață eșți într-un continuu proces de învățare, atunci identificarea celei mai potrivite căi de a-ți atinge obiectivele are o reală importanță.
Testarea practică – Această metodă implică efectuarea de teste pentru a învăța materialul. Ideea care stă la baza sa este propria configurare a unor situații (teste), pentru a-ți solicita memoria și a extrage informațiile pe care încerci să le înveți. Acest lucru nu înseamnă susținerea unui test, aflat fiind sub stresul primirii unei note, dar poate include în schimb o varietate de tehnici care utilizează reîmprospătare activă a memoriei și evaluare constantă a evoluției. Un exemplu clar pentru această tehnică ar fi folosirea cartonașelor, care pot conține atât informații scrise, cât și elemente vizuale.
Practica distribuită – Aceasta poate fi definită mai mult în funcție de timpul alocat învățării. Este vorba despre organizarea unor sesiuni regulate de studiu, despre care s-a dovedit că sunt mult mai eficiente decât comasarea unei cantități enorme de informații în doar câteva zile. Bineînțeles, această metodă implică renunțarea la procrastinare și o mobilizare de anvergură.
Practica intercalată – Este în strânsă conexiune cu metoda anterioară, implică așadar răspândirea sesiunilor de studiu pe o anumită perioadă de timp, dar, în plus, folosește diferite materiale și studierea unor subiecte relaționate cu tema principală aflată în focus.
Interogarea elaborată – După cum sugerează și numele, această metodă este despre generarea de explicații pentru tine însuți, cu privire la motivele pentru care anumite fapte sunt în modul în care sunt. Poate fi foarte eficientă atunci când este utilizată în mod frecvent.
Auto-explicația – Este vorba despre explicarea modului în care noile informații studiate sunt legate de vechile informații pe care le cunoșți deja. Această disecare se poate face prin scrierea unor scurte eseuri sau prin realizarea unor hărți conceptuale. Indiferent de abordare, analogia stă la baza auto-explicației.
Implementat în toate aceste metode este stilul VAK, abreviat de la vizual, auditiv, kinestezic. Acesta se bazează pe canalele prin care exprimarea umană poate avea loc și este compus dintr-o combinație între percepție și memorie. Elevii folosesc toate cele trei modalități de a primi și de a acumula noi informații, dar una sau două dintre acestea este în mod normal dominantă.
Vizualii sunt cei care găsesc conținutul video ca fiind cea mai bună resursă pentru învățare. Diagramele și alte elemente grafice au la rândul lor un potențial ridicat, dar nimic altceva nu funcționează mai bine decât imaginile în mișcare.
Mulți oameni de succes au folosit această tehnică pe drumul lor în ascensiunea profesională , cum ar fi Felix Schneiders, antrenor de poker german, care a învățat acest joc urmărind o mulțime de videoclipuri din fiecare sursă pe care a găsit-o.
Regizorii de film sunt și ei cursanți vizuali, iar acest lucru este valabil pentru toți cei care sunt pasionați de crearea conținutului video sau lucrează în acest domeniu. Nimic nu funcționează mai bine pentru ei decât vizionarea și revizionarea conținutului vizual al profesioniștilor predecesori, în scopul de a asimila informații benefice.
Auditivii vorbesc adesea cu ei înșiși, citesc cu voce tare, își adresează întrebări și găsesc răspunsuri, ceea ce înseamnă că sunt adepții unei interogări elaborate.
Ei preferă să comunice, să asculte și apelează adesea la colegi sau la suportul auditiv, care astăzi este ușor de găsit. Reprezentanți ai acestei categorii pot fi considerați actorii, aflați în perioada de învățare a replicilor.
Mulți ascultă versiuni ale unor filme în care tonalitatea și specificul sunt asemănătoare situației în care se găsesc ei înșiși, preiau ceea ce consideră că e relevant și adaptează. În ultimul film recent lansat al lui Quentin Tarantino este o scenă în care Rick Dalton, interpretat de Leondardo DiCaprio se află chiar într-o astfel de situație. În liniștea și confortul propriei case, se pregătește pentru filmările din următoarea zi.
Kinestezicii funcționează cel mai bine dacă se mișcă, simt, ating. Aici este vorba de două canale, cel al mișcării și cel tactil, iar lipsa stimulării externe și a mișcării duc la pierderea focusului.
Când iau parte la prelegeri, kinestezicii își pot dori să ia notițe doar de dragul de a-și mișca degetele. Ei sunt cei care desenează, folosesc evidențiatoare și markere, analizând atât imaginea de ansamblu, cât și detaliile materialului de studiu.
Cu acest prototip se pot identifica la un moment dat toți studenții, indiferent de specializare. Nimic nu pare mai productiv într-o sesiune decât această mișcare continuă care activează fiecare celulă îndreptată spre succes.
Învățarea și cunoașterea strategiilor cu privire la modul de a învăța sunt esențiale pentru orice persoană care își dorește să fie în măsură să prospere în plan profesional.
Toate metodele menționate pot fi utilizate atât în mod individual, cât și combinate, iar prin studierea lor, fiecare persoană poate ajunge să-și cunoască propriile limitări și atuuri.
Nu există un moment mai potrivit de învățare decât acum și un ritm mai adecvat decât mereu.
