Dacă în ultimele articole am vorbit despre managementul financiar al unui ONG, precum şi despre cum ar trebui să arate un plan financiar al unei organizaţii , în acest articol vom trata una din principalele probleme cu care se confruntă majoritatea ONG-urilor româneşti: cea a resurselor financiare.
Iar dacă cineva încă mai crede că totul se rezolvă prin sponsorizări, într-o perioadă în care toţi directorii susţin că (încă) este criză, este uşor naiv.
Aşa că ţi-am pregătit o listă cu principalele 11 surse de venit ale unui ONG, pentru a vă oferi o perspectivă diversă asupra locurilor din care pot provenii banii unei instituţii non-profit.
11 surse de venit pentru ONG-uri
1.Cotizaţii ale membrilor
Există organizaţii care, pentru a recunoaşte apartenenţa membrilor la aceasta, solicită membrilor o taxă periodică, fie ea lunară sau anuală.
Această taxă diferă de la ONG la ONG, însă cu siguranţă pentru fiecare dintre ele reprezintă o sursă de venit. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de cotizaţii.
2.Donaţii individuale
Donaţia reprezintă procesul prin care o persoană fizică (membră sau nu a organizaţiei) sau juridică transmite în mod gratuit dreptul asupra unor bunuri sau sume în favoarea unui ONG.
Donaţiile făcute de membrii sunt diferite de cotizaţiile percepute de organizaţie, iar odată făcute, aceste donaţii sunt ireversibile, ONG-ul având drepturi depline asupra acestora, de cele mai multe ori recunoscute în baza unui contract de donaţie.
3.Direcţionarea a 2 % din impozitul pe venit de către persoanele fizice
Orice persoană fizică are dreptul de a direcţiona 2 % din impozitul pe venit către o asociaţie, fundaţie sau organizaţie non-guvernamentală.
Direcţionarea acestui procentaj se poate face în perioada ianuarie-mai prin completarea unui simplu formular de către orice salariat (formularul 230), dar şi de către persoane care au venituri din alte surse (formularul 200).
Aceste formulare trebuie depuse la administraţiile financiare locale, iar veniturile provenite din acestea intră în contul ONG-ului abia la începutul anului următor.
4.Sponsorizări în bani/bunuri/servicii din partea companiilor
Un alt mod de a sponsoriza un ONG este acela prin servicii (training, consultanţă, etc.).
Aceste sponsorizări se fac pe baza unui contract, iar persoanele juridice care acordă sponsorizări beneficiază, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea şi legea bibliotecilor, de scăderea din impozitul pe profit datorat a sumelor aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
b) nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Majoritatea companiilor care oferă sponsorizări fac acest lucru pentru că le văd ca pe o activitate de CSR (Corporate Social Reponsibility).
5.Granturi UE
Granturile sau aşa numitele proiecte finanţate din fonduri nerambursabile ce reprezintă o modalitate de susţinere a activităţilor unui ONG. În ultimii ani fondurile europene au fost accesate şi de către tot mai multe organizaţii româneşti.
Procesul de accesare a unui grant este unul de durată atunci când vine vorba de cele de la UE, datorită procedurilor care necesită a fi îndeplinite ( realizarea documentaţie, completarea unui formular, stabilire parteneriate, etc.), însă dacă acest prin pas este trecut, abia atunci începe greul şi anume implementarea , după care evaluarea proiectelor, care trebuie realizată cu cea mai mare atenţie şi în concordanţă cu cerinţele finanţatorilor pentru a nu risca pierderea finanţării oferite.
Avantajul unei astfel de surse de venit este acela că reprezintă un mare ajutor în ceea ce priveşte realizarea proiectelor care nu pot fi susţinute financiar din cauza bugetelor foarte mari.
Un dezavantaj ar fi însă faptul că, în majoritatea cazurilor, ONG-urile trebuie să contribuie totuşi cu 20% din bugetul total al proiectului.
Un alt dezavantaj îl reprezintă accesarea fondurilor în două etape: prima anterior proiectului şi cea de-a doua după evaluarea acestuia. În urma evaluării este posibil ca cea de-a doua tranşă de bani să nu mai corespundă cu cea solicitată datorită nerespectării cerinţelor finanţatorului.
Exemple de astfel de finanţatori sunt : Tineret în Acţiune , CEE Trust, Cetăţeni pentru Europa, etc.
6.Granturi de la autorităţi publice româneşti (bugetul de stat/bugete locale)
În ceea ce priveşte granturile de la autorităţile publice, lucrurile nu stau foarte diferit faţă de cele UE, însă sunt mult mai uşor de accesat, lucru care reprezintă un avantaj.
Autorităţile publice lansează apelul o dată pe an (în perioada aprilie-mai) iar proiectele pot fi depuse timp de aproximativ o lună, perioadă de timp destul de scurtă, fiind un dezavantaj pentru ONG-urile care nu au experienţă în a accesa astfel de granturi.
Un alt dezavantaj îl constituie bugetele autorităţilor, care sunt vizibil mai mici decât cele oferite de UE.
Exemple de astfel de finanţatori sunt: Agenţia Naţională pentru Sport şi Tineret, Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret, etc.
7.Granturi de la instituţii guvernamentale străine (altele decât UE)
În această categorie se încadrează diversele instituţii guvernamentale străine, care investesc în dezvoltarea socială, educaţie, mediu, etc.
Un exemplu de astfel de instituţie îl reprezintă ambasadele, care de cele mai multe ori promovează şi se implică în proiecte ce tratează diversitatea culturală şi educaţia.
8.Granturi de la fundaţii străine sau de la alte organizaţii internaţionale
O altă sursă de venit pentru un ONG, din mediul internaţional, o reprezintă granturile oferie de fundaţii străine şi chiar şi de organizaţii internaţionale.
Aceste tipuri de finanţări sunt şi mai greu de accesat decât cele locale, naţionale sau europene, datorită simplului fapt că este competiţia mult mai mare între ONG-urile aplicante, iar procesul de aplicare poate să difere.
Un exemplu de fundaţie străină este Ford Foundation.
9.Subvenţii (legea 34/1998)
În baza Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, orice organizaţie care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, pot beneficia de subvenţii care pot reprezenta surse de venit considerabile.
10.Fundaţii private româneşti
Tot mai multe fundaţii private îşi fac apariţia în România cu scopul de a ajuta diverse categorii de oameni sau grupuri ţintă. Acest tip de ajutor poate fi acord atât sub forma unor burse individuale, dar şi sub forma unor finanţări acordate ONG-urilor. Una din cele mai cunoscute fundaţii din România este Fundaţia SOROS.
11.Activităţi economice (servicii, bunuri, etc.) – social enterprise + fee for services
Un concept tot mai des întâlnit în mediul ONG numit social enterprise, este ceea ce unii numesc a fi o componentă a strategie financiare a unei organizaţii.
Altfel spus, reprezintă o sursă de venit, care provine din orice activitate întreprinsă de ONG, prin care se vine în suportul misiunii organizaţiei.
La această ultimă categorie se includ şi taxele solicitate de fiecare ONG în schimbul serviciilor sau bunurilor oferite, de exemplu taxa de participare la un proiect sau festival organizat de ONG, vânzarea produselor artizanale realizate de membri ONG-ului, etc.
Toate aceste resurse câştigate de pe urma activităţilor economice, pot fi folosite în a sprijini scopul organizaţiei.
BONUS! Pentru ONG-uri din România, Google oferă până la 10.000 de dolari în fiecare lună pentru promovare prin google adwords. Pentru mai multe detalii de grant şi pentru ajutor în obţinerea acestuia, poţi intra AICI.
Acestea au fost toate sursele pe care le ştiu şi pe care le-am testat până în prezent.
Dacă mai cunoşti alte surse, eşti binevenit să le împărtăşeşti cu noi printr-un comentariu puţin mai jos.
Articol scris de Bianca, Vicepreşedinte financiar AIESEC Braşov.