E greu de spus dacă toți antreprenorii se nasc cu acest simț al antreprenoriatului sau și-l formează ulterior, însă cu siguranță toți recunosc oportunitățile care apar de la o zi la alta.
Așa a fost și in cazul lui Andrei Constantinescu, fondatorul BD LEMNTECH, care povestește cum încă de mic a început să fie atent la nevoile pieții si să creeze mici afaceri.
Și totuși, BD LEMNTECH nu a început după o analiza amănunțită de piață, nici dintr-o pasiune sau o oportunitate, ci dintr-o întâmplare, cum însuși fondatorul mărturisește.
Interviul a fost realizat de Andreea-Luciana Lefter, tânără pasionată de antreprenoriat şi management.
AF: Care a fost motivația pentru a începe afacerea?
A fost o întamplare în sensul în care m-am trezit cu niște utilaje foarte vechi, într-un spațiu închiriat de 100 mp și nu știam ce să fac cu ele.
Nu știam sau nu credeam că voi face o carieră in lumea asta, dar mi s-a părut o idee bună să încep ceva, nu am avut un business plan, am lucrat cu ceea ce am avut. Aveam niște uilaje de prin 1960 cu care nu puteam să fac multe lucruri, dar am început sa lucrez cu ele, iar în timp am început să am din ce in ce mai multe lucrări.
Din banii câștigati, cumpăram alte echipamente, nici cele pe care le cumpăram nu erau noi, erau ceea ce imi permiteam eu la vremea respectivă.
″Practic am preluat un atelier, foarte mic, cu utilajele vechi, aproximativ cat un birou. Atelierul avea si niste datorii, nu erau achitate chiriile, era cel mai defavorabil caz.″
AF: Cum a început totul?
Eu când am început business-ul nu știam care e diferența dintre stejar și brad. Eram înca in facultate, în anul 2, în cadrul Facultății de Constructii București și vroiam să fac ceva.
Spiritul de antreprenoriat l-am avut înca de mic. La 12 ani am avut un cățel și mi s-a părut un business foarte bun să fac lese pentru căței.
Îmi plimbam cățelul în parc, oamenii nu aveau lese și am găsit un prieten al ăarui tata lucra la o fabrică de prelucrare de metale. El ne facea lesele, iar noi le vindeam in parc.
″Nu am fost niciodata angajat, doar de aceasta afacere ma ocup.″
AF: Cum ați recunoscut oportunitatea?
Nu a fost o oportunitate, a fost o întamplare. Oportunitățile au venit apoi. M-am gandit să încep cu un lucru clasic: uși, ferestre, mobilă și am incercat să produc, dar mi-am dat seama că nu este un business ok pentru că sunt foarte multi producatori de așa ceva, plus că trebuia să facem față și importurilor din China sau Polonia.
Așa că ne-am orientat spre lucrările de nișă. În 2008 am cumpărat un utilaj foarte performant, accesând fonduri nerambursabile, și cu acel utilaj am început activități de prestări servicii CNC, practic noi dispunem de o tehnologie foarte performantă și închiriem această tehnologie unor firme care nu o au, lucru ce functioneaza și astăzi.
În consecință, ne-am dotat doar cu utliaje noi, foarte performance, de nișă (dacă la început cel mai vechi utilaj era din 1960, acum cel mai vechi e din 2008). Cum spuneam la început, oportunitățile au început să apară din acest moment, aveam deja puțină experiență și trebuia să pornim intr-o parte.
AF: Ce obiective ați avut la început?
Mărunte, ne gândeam pe termen foarte scurt. Nu visam să avem tehnologia de acum. Pe măsura ce business-ul a crescut, am început sa ne facem planuri pe termen lung.
De exemplu, acum doi ani am depus un proiect nerambursabil pentru o nouă fabrică, foarte modernă, care se va aproba până la sfârșitul anului acesta. Din 2008 am început să avem practic planuri pe termen lung, până în 2008 aveam planuri pe maxim 3-6 luni.
Fiind o afacere antreprenorială și fără un know-how solid, a trebuit să învăț din mers, nu am avut reguli clare de business.
AF: Ce vă doriți de la business?
Consider în continuare că trebuie să facem ceea ce alții nu fac pentru a ne individualiza. Mi-aș dori să am o produțtie de serie pentru că e mult mai ușor de facut, de exemplu să scoți un milion de piese de aceeași calitate, este visul oricărui antreprenor.
Dar din păcate, piața este saturată. Cine vrea genul acesta de serii merge in China, poate în câțiva ani va fi și piata din Europa mai competitivă. Vreau să exploatez nișe din diferite industrii în care vreau să intru.
AF: Câți angajați ați avut la început?
Eu nu știu să lucrez la utilaje, am început cu 1 sau 2 angajați care se ocupau de producție, iar eu eram manager, șofer, om de aprovizionări.
Acum suntem 30, dar compensăm cu mașinile, în sensul în care cu utilajele pe care le avem, facem mai multe produse decât am produce cu mai mulți angajați. Business-uri comparabile cu ale noastre au cel puțin 80 de angajați.
AF: Care au fost primii pași in a comercializa afacerea?
Am început de foarte jos. Nu știam nimic despre marketing sau publicitate când am început, așa că am dat un anunț la ziar, la mica publicitate.
Unul dintre primii clienți a dorit 3 uși pentru un apartament, un altul vroia toata tâmplăria pentru o vilă și încet încet am crescut și am căpătat experiență.
De la ziar am început o promovare prin arhitecți, antreprenori, contractori, agenți intermediari care mergeau la șantiere și prezentau firmele, iar mai nou din 2008 online, este cea mai bună formă de publicitate pentru noi.
AF: Cine deține controlul asupra afacerii?
Eu sunt cel care deține controlul asupra afacerii. Acum vreau să se schimbe și momentan caut un director executiv.
Având în vedere faptul că facem o nouă investiție, fabrica despre care v-am povestit, trebuie să găsesc o persoana care să mă înlocuiasca aici. Eu vreau să-mi concentrez resursele pe noua fabrică.
În general, îmi place să am control, dar vreau ca oamenii cu care lucrez să aibă multă inițiativă, vreau de la ei soluții, nu neapărat probleme.
AF: Ce nivel de risc v-ați asumat?
Riscul a fost să încep business-ul, dar începand foarte de jos nu aveam ce să pierd. Nu am avut un apetit foarte dezvoltat pentru risc, în sensul de a mă dezvolta foarte brusc, de a lua credite mari.
Am fost mai conservator și am ales să accesez modalități de finanțare nerambursabile. Nu am vrut să-mi asum niște ipoteci pe active, creditul reprezintă o incertitudine, am fost precaut în toate privințele în ceea ce privesc resursele financiare.
Mai mult, am fost precaut și în abordarea multi-industrie, dacă o industrie nu merge bine, poate mă salvează o altă industrie (de exemplu,dacă nu merge bine industria construcțiilor azi, poate mă salvează industria publicității).
AF: Ce s-a schimbat între timp?
Categoric acum putem aborda alte nișe și pe masură ce creștem, putem aborda alte business-uri. Dacă la început mă gândeam să produc uși din lemn masiv, acum nici nu mai iau în calcul varianta asta.
Semestrial se schimba aceste obiective pentru că îți dai seama de noi oportunități. La nivel personal, îmi doresc o viată liniștită, alături de familie.
″Atitudinea față de risc a rămas constantă.″
Nevoia de control s-a schimbat, în sensul în care a scăzut. Dacă înainte vroiam să controlez fiecare produs care iese din fabrică, acum îmi doresc să găsesc pe cineva care să mă înlocuiască la nivel executiv, nu la nivel strategic.
Chiar dacă ma voi ocupa de cealaltă fabrică, directorul general tot eu rămân, iar acționaratul nu se schimbă, cel puțin in prima fază.
AF: Work-life balance?
Cred că Brian Dyson povestea la un moment dat despre un jongleur care jongleaza cu 5 mingi: cariera, viata, familia, sanatatea și prietenii. Este foarte greu să jonglezi cu toate, dar poate e mai ușor cu trei.
Mi-ar plăcea să petrec mai mult timp ocupându-ma de viata mea personală. În materie de timp, sunt mai mult la business, in materie de quality time familia câștigă. Nu pot să zic că am ajuns la rețeta perfectă de a le îmbina în mod ideal pe cele două.
AF: Ce greșeli ați făcut și ce ați învățat din ele?
Prea multă încredere în oameni, prima și cea mai importanta greșseală. Am făcut unele investiții pripite, dar greșeli mari nu văd. Sunt greșeli inerenete datorate lipsei de experiență și background.
Cred că acum știu cum să îmi dozez încrederea.În al doilea rand, mă gândesc că ar trebui să cercetez mai mult piața pe anumite nișe, pentru că am mai făcut și investiții nu tocmai bune, dar puține (sub 5%). La nivel personal, nu pot să-mi reproșez o greșeală anume, nu prea văd ce.
AF: Ce faceţi mai bine decât competiţia?
Avem o tehnologie proprie, totul se face in house, nimic nu este externalizat, totul se face de la a la z în fabrica. Tehnologia in România e la un nivel foarte scăzut, raportarea mea nu trebuie sa fie cu competitorii pe plan intern, ci vreau să mă compar cu firmele din străinătate.
În principal, cred că suntem mai buni sau mai puternici pentru că deținem tehnologie, know-how și spatiu de producție.
AF: Ce ați face diferit dacă ați începe de la început?
Aș face cu totul altceva, aș face un business mult mai corporatist, poate ceva legat de burse, habar nu am. Cu siguranță cu mintea de acum, nu aș mai fi șofer sau om de aprovizionare cum am fost la început.
Bine, dacă nu aș știi nimic despre industrie și ar trebui să încep mâine de la zero, poate tot business-ul ăsta l-aș face, dar știind acum realitatea aș alege altceva.
AF: De ce caracterstici personale ați avut nevoie pentru a ajunge la acest nivel?
E foarte important să nu fii niciodată mulțumit de ceea ce faci și să te plictisesâști repede pentru că daca ești mulțumit te plafonezi, daca ești nemulțumit și cauți mereu soluții te dezvolți, în final nemulțumirea e calea spre dezvoltare.
Trebuie să fii in permanență autocritic și să ai pasiune. Pe lânga asta, trebuie să înveți foarte bine partea tehnica a afacerii.
AF: Ce sfaturi aveți pentru cei ce vor să devină antreprenori?
Să facă pur și simplu. Să nu se gândească. Daca începi pur și simplu trebuie să dezvolți. Să caute metode moderne de finanțare, sunt și în România programe pentru tinerii antreprenori, pot primi pana la 20.000-30000 de euro din prima zi.
Să nu se ducă neapărat spre bănci și să găsească metode moderne de finanțare. Să nu se mai gândească atât de mult la timpul personal pentru că un business implică dedicare trup și suflet.
AF: Mulţumesc de interviu!
Mulţumesc!
Imagini cu atelierul din 2005:


Mai multe informaţii găsiţi pe: BD LEMNTECH, Strung lemn, Placar ilemn, Panouri Decorative, Lemn tratat.
Interviu realizat de Andreea- Luciana Lefter