Un articol scris cu pasiune de Roxana Bucur.
În acest articol nu vreau sa vorbesc despre experienta mea, despre motivația mea de a alege acest drum, ci despre motivele care ne determină pe noi toți sa avem o educație din punct de vedere financiar și care vor fi consecințele lipsei acestui tip de educație.
Cu cât cunoaștem posibilitățile și riscurile, de ce-ul din spatele acestei educații vom percepe gradul de importanță și, indiferent de domeniul în care activăm educația financiară este necesar să existe, cel puțin, la un nivel de începător și să lăsăm loc de îmbunătățire.
De ce?
Educația financiară reprezintă cumulul de informații pe care le deținem pentru a ne crea un nivel de trai optim, pentru a realiza toate dorințele și a acoperi nevoile noastre și ale familiei noastre.
Educația financiară ne este indispensabilă într-o perioada în care statul nu mai are puterea financiară să susțină pensionarii, sistemul de sănătate la un nivel ridicat și unde piața muncii este una dinamică.
Comunism vs. capitalism Faptul că în comunism statul era cel care îți asigura un loc de muncă, un trai adecvat fără a fi necesar să te îmbogățești pentru că nu aveai ce face cu banii: nu aveai ce cumpăra, nu aveai posibilitatea să deții mai multe bunuri, iar la vârsta pensionării statul îți asigura un trai decent, acum, în capitalism, nu îți este asigurat un loc de muncă, piața muncii este în continuă mișcare: apar și dispar profesii, ai nevoie să îți asiguri un nivel de trai familiei și să le oferi cât mai multe posibilități, printre care și plata unor servicii medicale private, iar la vârsta pensionării este necesar să ai o sumă cât mai mare de bani pusă deoparte pentru a avea un trai cel puțin apropiat față de nivelul venitului din perioada în care ai fost activ.
Cât timp îți permiți să trăiești retras din activitate cu economiiile/investițiile pe care le deții?
Acum, mai mult ca oricând este necesară proactivitatea. Ce înseamnă? A lucra pentru tine, a fi activ și dinamic, a face față schimbării și, mai mult decât atât, a fi pregatit, respectiv a previziona schimbările care urmează să apară.
Dacă înainte era vorba, în era industrială, despre a învăța o meserie și a o practica toată viața, acum, în era informației ceea ce ai învățat ca profesie o poți schimba, fie la locul de muncă, fie prin cursuri/seminare pentru a te pregăti în domeniul reconversiei și a activa până la următoarea schimbare.
Astfel, dacă totul este dinamic trebuie să fim deschiși, dinamici și să ne organizăm finanțele, să ne pregătim pentru alte timpuri, ceea ce înseamnă că sfaturile părinților noștrii nu mai pot fi valabile acum și nu ne mai pot ajuta să ducem o viață bună în viitor și astfel, este necesar să procedăm și cu copiii noștri.
Educația părinților noștrii vs. educația pentru copiii noștri
Educația părinților noștri viza:
- Mergi la școală pentru a învăța bine și pentru a îți lua un job sigur
- Muncește mult și vei fi apreciat și respectat, având o vechime în acel domeniu
- Căsătorește-te și așază-te la casa ta
- Fă copii pentru a lăsa ceva în urma ta
- Petrece timp alături de familia ta, vizitându-ți țara
- Bucură-te de nepoți și de timpul liber
Educația noastră pentru copiii noștri va fi alta. Deja este alta pentru noi. Noi suntem o generație care conștientizează că sfaturile părinților noștrii nu mai sunt valabile. Și astfel, noi conștientizăm că:
- Școala reprezintă doar teorie; teorie pe care nu o poți aplica în viața reală cu succes. Viața, realitatea este cea care te învață să ai o profesie, să te dezvolți, să îți creezi abilități, competențe personale și profesionale.
- Munca multă nu îți conferă un venit mare și aprecierea vine din autosatisfacție pentru că munca în plus nu este la fel de bine răsplatită ca înainte și chiar dacă se întâmplă, satisfacția personală nu este la fel de mare pentru că, fie nu ai timp să te bucuri de remunerație, fie cheltui mai mult decât câștigi, pentru că ai ales să cumperi lucruri cu banii din viitor.
- Căsătoria reprezintă un aspect care îți poate scoate bani din buzunar și începi o viață în doi cu datoriile de la organizarea tuturor datinilor și a petrecerii de nuntă, precum și a lunii de miere și, de asemenea, pentru acea casă în care începe viața în doi la care plătești zeci de ani și mult mai mult decât valorează casa
- Copiii au nevoie de atenție, adică timp și cheltuieli crescute cu creșterea și dezvoltarea lor. Dacă creșterea nu prezintă diferențe mari, dezvoltarea copiilor, în schimb, presupune costuri și vizează diferențe mari față de atunci și acum. Acum dezvoltarea presupune cursuri de dans, balet, muzică, ș.a.m.d. ateliere pe care să le facă copiii, când sunt mici, pentru a- și identifica interesele și fructifica talentele sau a crea premise pentru dezvoltarea performanțelor viitoare. Instituțiile de învățământ private sunt cele preferate de părinți pentru educația copiilor lor. De asemenea și facultatea în afara țării. Dacă înainte copiii erau puțini cei care se înscriau și terminau nivelul liceal, acum oricine face o facultate, iar aceasta este mai mult teoretică decât practică și există un analfabetism funcțional în câmpul muncii și de aceea tendința este de a frecvența cursurile instituțiilor superioare din străinătate unde costurile sunt mult mai mari.
- După toate costurile cu nunta, casa și familia, copiii, jobul timpul nu mai este îndejuns pentru a petrece timp cu familia și nici bani pentru a petrece timp în vacanțe.
- La vârsta pensionării, una foarte înaintată și cu venituri foarte mici, această etapă presupune griji financiare și nevoi.
Educația financiară și schimbările de paradigmă cum ajută educația financiară?
Școala nu ne învață cum să ne administrăm banii și cum funcționează economia națională cu impact asupra noastră. La școală învățăm economia ca materie, însă nu învățăm cum se realizează investițiile și ce beneficii avem dacă o parte din banii pe care îi câștigăm să îi investim, să ajutăm economia și să ne realizăm obiectivele.
Indiferent de câștigul de la job, dacă nu economisim bani vom fi în cursa șobolanului. Mergem la job pentru a câștiga bani și a-i cheltui: a plăti casa, mâncarea, școala copilului, o vacanță pe an și apoi trebuie să mergem lună de lună, an de an, ani la rândul la job pentru a câștiga bani.
Dacă am investi o parte din bani, am ajunge să concepem un venit din banii noștri și, astfel, banii noștri ar munci pentru noi, cot la cot cu noi, până, în momentul în care, ei ne vor oferi resursele financiare constante, necesare pentru a ne susține viitorul. Astfel, munca nu reprezintă garantul realizării obiectivelor financiare de-a lungul vieții, ci comportamentul nostru cu privire la bani.
Dacă câștigăm mai mult și cheltuim tot, nu vom putea ajunge să ne bucurăm și să fim satisfăcuți de munca noastră. Investițiile presupun muncă puțină și câștiguri mari, în viitor.
Răbdarea este văzută dintr-un alt punct de vedere. Dacă înainte aveai răbdare și lucrai într-un domeniu pentru a strânge vechime, acum cu cât schimbi jobul sau negociezi venitul și poziția în carieră, cu atât reușești să îți generezi un venit mai mare, iar cu obiceiul de a administra și aloca banii, să îți generezi satisfacție personală și financiară pentru tine și familie.
Costurile pentru familie și casă determină realizarea unui carusel al cheltuielilor și a cursei șobolanului. Precum șobolanul care fuge pe roată, își consumă energia și are nevoie să mănânce, moment în urma căruia energia îi crește și fuge pe roata, din nou, pentru a își consuma energia, apoi pentru a își reface energia mănâncă și procesul continuă la nesfârșit fără a conștientiza faptul că totul se întâmplă la nesfârșit. Mersul la serviciu pentru a câștiga bani și a-i cheltui constituie activitatea repetitivă a fiecăruia dintre noi, atât timp cât nu conștientizăm procesul în care suntem prinși și nu schimbăm. Cheltuirea tuturor banilor nu este un comportament productiv pentru noi și sănătatea noastră.
Un comportament neproductiv pentru banii noștri nu ne ajută la a avea mai mult timp. Din dorința de a câștiga mai mult, de a avea mai mult, ne suprimăm timpul.
Dacă facem acest lucru o perioadă cât timp câștigăm mai mult, pentru a câștiga mai mult timp poate fi productivă dacă nu neglijăm sănătatea.
Educația financiară nu este doar despre bani, cât și despre timp. Dacă avem mai puțini bani pe care să îi punem la muncă, atunci suntem în joc mai mult timp în care să lăsăm banii să producă alți bani pentru noi.
Astfel ajungem să ne putem susține familia și un venit la retragerea din activitate pentru a ne bucura mai devreme de pensie și de nepoții noștri.
Educația financiară nu este doar despre bani, ci despre viață.
Conștientizarea banilor este educație financiară, iar conștientizarea este primul pas al de ce-ului pentru a începe să îți trăiești viața și să îți gestionezi, astfel, atât banii, cât și viitorul tău și al copiilor tăi.
Roxana Bucur – planificator si consultant financiara independent, blogger: la Psihologiabanilor.ro – blog personal despre psihologie si decizii financiare
