Prin acest articol vreau să-ţi prezint unul dintre cele mai tari dialoguri despre impozitarea celor bogaţi pe care eu le-am citit până acum.
Dialogul evidenţiază crunta imagine a sistemului financiar care doreşte să pună stăpânire pe fiecare ban dintr-o ţară şi să-i impozite cât mai mult pe cei care nu ştiu să-şi gestioneze banii.
Cred ca după acest dialog vei putea răspunde foarte bine la întrebările:
1. Trebuie să învăţ fiscalitate şi înţeleg cum se desfăşoară sistemul de taxe şi impozite pentru a plăti mai puţin la stat?
2. Trebuie să învăţ să-mi gestionez propriile finanţe?
Aştept răspunsurile tale la aceste întrebări printr-un comentariu, după ce citeşti dialogul de mai jos:
Povestea a fost preluată din cartea „Milionarul de lângă noi” de Thomas J. Stanley şi William D. Danko.
Despre venit si avere intre 2 functionari ai Fiscului
Scena se desfăşoară între 2 personaje:
1. Dl. Bob Stern, specialist care lucrează la fisc. În toată această poveste închipuieţi că tu eşti Dl. Bob.
2. Dl. John Young, managerul tău (superiorul, cel care dă ordini).
Într-o dimineaţă, dl. John Young îl cheamă pe dl. Bob în birou:
Dl. Young: Bob, citesc tot timpul rapoarte despre creşterea numărului de milionari.
Dl. Bob: Dam şi eu am o mulţime pe birou.
Dl. Young: Ei bine, iată care e problema mea. Numărul celor bogaţi este în continuă creştere. Însă încasările noastre dintre impozitele pe venit nu ţin pasul în acelaşi ritm.
Dl. Bob: Am citit la un moment dat că primele 3,5% cele mai bogate familii din ţară deţin peste jumătate din avererea personală. Însă aceleaşi persoane corespund unui procent de sub 30% din venituri.
Dl. Young: Aş vrea ca cei care votează legi în Congres să se trezească la realitate. Această ţară are nevoie de o taxă pe avere. Chiar şi în timpurile biblice bogaţii erau obligaţi să plătească în fiecare an un impozit de 10% din avere. Asta nu numesc eu reformă fiscală.
Dl. Bob: Te înţeleg. Mai devreme sau mai târziu tot o să-i prindem. Nu uita – este inevitabil – moartea şi impozitele sunt singurele lucruri sigure pe lumea asta.
Dl. Young: Impozitele pe avere după moartea deţinătorului nu este specialitatea mea. Eşti puţin naiv când vine vorba despre această problemă. Crezi că vom încasa la un moment dat foarte mulţi bani de la toţi milionarii din această ţară impozitându-le averea deţinută în momentul decesului.
Dl. Bob: Doamna cu coasa este de partea noastră.
Dl. Young: Nu te grăbi, Bob. Gândeşte-te doar la toţi milionarii din această ţară. Cei mai mulţi dintre ei deţin câte o firmă, iar foarte mulţi au acţiuni. Ce fac aceşti oameni cu banii lor? Fie îi ţin la saltea, fie îi investesc în propriile companii. Sau achiziţionează acţiuni a căror valoare continuă să crească.
Dl. Bob: Da, dar vor muri la un moment dat…
Dl. Young: Să privim lucrurile în felul următor. Am analizat de cele mai multe ori averile din categoria: 1 milioan de dolari sau peste. Anul trecut au fost 25.000. Dar în acelaşi timp există 3 milioane şi jumătate de milionari care trăiesc bine mersi. Ceea ce înseamnă că 0,7% dintre ei au decedat. Acest număr ar trebui să fie de două ori mai mare. Ştii însă ce fac majoritatea milionarilor? Înainte să apară Doamna cu coasa, se transformă. Este un fel de magie.
Dl. Bob: Cum reuşesc? Nu pot dispărea pur şi simplu. Se mută în paradisurile fiscale chiar înainte să moară?
Dl. Young: Paradisurile fiscale nu reprezintă un factor semnificativ. Dar nu aș fi surprins dacă am descoperi că jumătate dintre milionari se transformă în non-milionari înainte de moarte.
Să luăm un exemplu. Ave, o femeie, care cu un an înainte să moară avea 7 milioane de dolari. Trăia din banii de pensie. Nu a vândut niciodată nici măcar o acțiune din cele deținute în portofoliu. Averea ei s-a dublat în ultimii șase ani, din momentul în care a împlinit 70 de ani și până la 76 de ani. Iar noi cu ce ne-am ales de aici? Din punct de vedere al impozitelor, cu aproape nimic. Fiindcă ea practic nu a realizat nici un venit de pe urma portofoliului. Urăsc veniturile nerealizate.
Dl. Bob: Ai dreptate, așa este. Este un inamic foarte isteț. Dar Moartea tot a luat-o, nu? Moartea și impozitele sunt singurele lucruri sigure pe lumea asta.
Dl. Young: Greșit. A murit anul trecut. Și știi care era averea ei netă la momentul decesului? Mai puțin de 200.000 de dolari. Nu aveam cum să încasăm impozitul la avere. Un alt milionar s-a mutat fără să lase în urmă o avere impozabilă. Uneori mi-aș dori să mă reprofilez. Inamicul câștigă.
Dl. Bob: Unde se duc totuși banii?
Dl. Young: I-a lăsat unei biserici, la două facultăți și mai multor organizații caritabile. Le-a dat copiilor și nepoților câte 10.000 de dolari. Și avea destul de multe rude, căci provenea dintr-o familie numeroasă.
Dl. Bob: Și noi ce-am făcut până la urmă?
Dl. Young: Nu ai fost atent la ce am spus. Noi, autoritățile, nu am încasat nimic. Îți vine să crezi? Nu există dreptate în țara asta. Avem nevoie în mod obligatoriu de o taxă pe avere.
Dl. Bob: Ei, se pare totuși că era o persoană bună dacă le-a împărțit celor din jur atâția bani.
Dl. Young: Bob, să-ți fie rușine. Ea și cei ca ea sunt dușmanii noștri. Țara are nevoie de averile lor astfel încât statul să funcționeze. Avem nevoie de banii ei ca să plătim dările federale. Trebuie să finanțăm și toate programele sociale…
Dl. Bob: Poate că ea a simțit că și cei de la biserică, de la facultățile acelea și de la organizațiile caritabile au și ei nevoile lor.
Dl. Young: Bob, ești atât de naiv. Femeia aceasta a fost o amatoare. Ce știa ea ce nevoie au ceilalți? Noi reprezentăm guvernul ei. Noi suntem experții în redistribuirea averii. Noi ar trebui să decidem unde și când este redistribuită averea. Noi suntem specialiștii. Trebuie să începem să impozităm averile înainte ca toți milionarii să se transforme singuri în non-milionari.
Dl. Bob: Ce se întâmpl cu toți acei indivizi faimoși despre care tot citim în ziare? Cei care au venituri foarte mari?
Dl. Young: Dumnezei să-i binecuvânteze, Bob. Ei sunt cei mai buni clienți ai noștri. Îi ador pe cei care câștigă bine. Veniturile realizate sunt salvarea noastră. Aș vrea să îi analizezi puțin. Dar aș vrea să te gândești și cum pot exista cei din categoria opusă, care nu realizează nici un fel de venituri. Unii dintre ei trăiesc, probabil, ca niște călugări. Ce e în neregulă cu ei? De ce nu vând niște acțiuni, de câteva milioane de dolari, ca să cumpere o vilă?
Dl. Bob: De-asta ai toate acele poze cu vedete bine plătite lipite pe pereții din biroul de acasă?
Dl. Young: Da. Îi ador pe aceşti oameni. Chiar se pricep să cheltuiască banii. Iar pentru asta trebuie să aibă şi venituri realizate. Să privim lucrurile astfel: în momentul în care un fotbalist îşi cumpără un iaht de 2 milioane de dolari, noi îi devenim parteneri. Înseamnă că a realizat un venit de 4 milioane, ca să îşi permită acea ambarcaţiune. Suntem partenerii lui, îţi spun.
Dl. Bob: Fotbaliştii? Sunt un model pentru tinerii noaştri?
Dl. Young: Absolut. Cheltuiesc pe picior mare. Le transmit tinerilor să câştige bani şi să-i cheltuiască. Despre veniturile realizate trebuie să afle mai multe tinerii noaştri. Aceşti indivizi risipitori sunt adevăraţii patrioţi. De aceea mi-am lipit pe perete şi definiţia din dicţionar a cuvântului „patriot”. Vrei să o citeşti cu voce tare?
Dl. Bob: Patriot – Cineva care îşi iubeşte ţara şi îi spijină cu zel autoritatea şi interesele.
Dl. Young: Da, Bob, îi sprijină cu zel autoritatea şi interesele. Ştii, Bob, adevăraţi patrioţi din această ţară sunt cei care au venituri mari – 100,200. 1 milion pe an sau mai mult şi îi cheltuiesc pe toţi. Parlamentul ar trebui să acorde un nou tip de medalie pentru acest gen de patriotism. S-ar numi „Medalia pe Impozite şi Consum”. Şi atâta vreme cât aceşti patrioţi continuă să-şi educe copiii să câştige asemenea medalii, rămâne în formă. Bob crezi că ar trebui să trimitem felicitări de sărbători tuturor companiilor care vând maşini de lux, iahturi, case de milioane de dolari şi haine sau accesorii exclusiviste?
Aceşti oameni sunt şi ei nişte patrioţi. Ne ajută să ne facem treaba. Ei bine, Bob, s-a făcut târziu. Ţi-am dat o temă. Aş vrea să aflu mai multe despre câştigătorii de medalii. Dar aş vrea să analizezi şi modurile în care aceşti oameni nu îşi cheltuiesc banii.
Asta te invit şi pe tine să faci.
Află de ce oamenii îşi cheltuiesc banii pe tot felul de lucruri inutile şi de ce oamenii bogaţi sunt cumpătaţi şi îşi cumpără doar lucruri de care au nevoie cu adevărat.
Dialog preluat din cartea „Milionarul de lângă noi” de Thomas J. Stanley şi William D. Danko. O recomand tuturor care vor să studieze comportamentul celor bogaţi.
