Debit reprezintă o datorie pe care o are o persoană creditată sau o coloană într–un registru de contabilitate sau într–un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv.
Fiecare cont include debit, credit și sold. Structura contului implică următoarele: soldul activelor se află în debit, iar soldul pasivelor este în împrumut.
Cu alte cuvinte, debitul este proprietatea reală a titularului de cont, creanța este datoria persoanei terțe față de titularul de cont.
Debitul include: realizarea serviciilor companiei, plata producției, primirea materialelor, a materiilor prime sau a produselor pentru vânzare, achiziționarea de mijloace fixe, conturi de încasat, soldul contului curent și al departamentului de numerar.
Formarea intrărilor contabile se bazează pe principiul dublei intrări.
Afișarea tranzacțiilor are loc simultan în debit și credit: primirea de fonduri se face pe bază de debit, în timp ce în evidențele de credit sunt înregistrate costurile suportate pentru aceeași sumă.
Astfel, se ține seama de toate operațiunile legate de achiziționarea de materii prime, de bunuri, de acceptarea lucrărilor și de indicarea serviciilor.
Altfel spus, debitul reflectă sosirea fondurilor și a altor active corporale în echivalentul de numerar pe contul activ, iar împrumutul este gradul de reducere a proprietății întreprinderii și cheltuielile de fonduri, precum și operațiunile de returnare a împrumuturilor.
În fiecare lună, toate operațiunile de debitare și de credit sunt însumate pentru a obține soldul final. Aceasta este diferența dintre conturile de debit și credit.
În cazul în care debitul depășește creditul, statutul contului este afișat într-un sold debit. Dacă situația este inversată, se numește soldul creditelor.
