Ca o interpretare generală, amortizarea poate fi definită ca un proces financiar de repartizare și recuperare a valorii unei investiții. Mai exact, este stingere treptată a unui credit sau un împrumut, prin plăți periodice – așa cum găsim definiția în DEX.
Există mai multe metode de amortizare utlizate:
Amortizarea liniară
– se calculează prin împărțirea valorii datoriei la numărul de ani în care va fi folosită
– suma rezultată va fi constantă pe toată perioada în cauză
– este cea mai folosită metodă
Amortizarea accelerată
– este folosită atunci când activele sunt utilizate mai intens în primul an de folosință
– constă în alocarea unei sume de aproximativ 50% din suma datoriei, în primul an, restul fiind repartizată până la finalul perioadei
Amortizarea degresivă
– este folosită atunci când activele sunt utilizate mai intens în primii ani de folosință
– presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu niște coeficienți, astfel că, în primii ani, procesul de amortizare este accelerat
În practică, este important să se facă distincția între amortizarea fiscală și amortizarea contabilă.
Amortizarea fiscală reprezintă mijlocul fix amortizabil care indeplineste cumulativ anumite conditii: este deținută și utilizată în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Amortizarea contabilă este cea care apare în balanța de verificare, registrul de amortizare contabilă este un document care furnizează informațiile care se înregistrează în contabilitate.
